'Domnii' si Salonu'.

  Dupa mult,mult,foarte mult timp m-am simtit si eu intr-o euforie minunata.Insa ce este frumos nu este dat sa dureze mult.

  Am mers cu o prietena sa se tunda,fiind fericita si neputand sa o refuz.Mare,imensa greseala.

  Am stat sa vina de la piata tipa care trebuia sa isi faca meseria,insa doar suntem in Romania.

  A venit in sfarsit.A inceput s-o tunda.Intre timp,au venit niste 'domni' care aratau foarte...bine...[nu cred ca reuseau sa isi vada pantofii de burta]in varsta, cu niste pungi de pufuleti in mana.A venit unu din ei si s-a asezat[aruncat] langa mine.Datorita greutatii sale nu prea...mici canapeaua s-a lasat intr-o parte.Ma simteam ca in balansoar.

  Ceilalti doi s-au indreptat spre un domn la fel de 'decent' care isi facea unghiile [mdea mi-a picat fata] in timp ce radea ca un animal grasut,roz,cu rat si care se serveste la cinele de Craciun.

  Au inceput sa vorbeasca[urle] despre cat de fufa este una toti patru.Eu,desigur trebuia sa le suport toate grohaielile.

  In timp ce luasera cu totii o pauza de mancat pufuleti cel de langa mine imi da un cot.

  -Pssst.

  -Da?incerc sa intreb cu cea mai draguta voce fara sa mi se citeasca dezgustul.

  -Cine e mai gras dintre noi doi?Mi-a spus indreptand un deget spre un camarad care statea cu burta in sus ca la plaja mancand pufuleti pe un scaun apropiat

  Ma uit la amandoi apoi dau un raspuns cat se poate de clar.

  -Amandoi.

  Continui sa ma uit serioasa intr-un punct anume de pe tavan cand acelas domn respectabil imi mai da un alt cot.

  Ma uit la el,sperand sa mi se simta acidul din privirie

  -Eu zic ca el e mai gras.Gura ii era plina de pufuleti iar precipitatiile lui au ajuns cred ca pana la celalt bloc.

  -Bravo.Imi sterg fata continuand sa privesc in acelas punct.

  'Domnul' se uita la mine iar apoi incepu sa urle iar la vecinu' care nu se afla la nici 2 pasi departare.

  In continuare am fost si mai dezgustata.Sa spun ca limbajul pe care il foloseau era de mahala ar fi cea mai modesta afirmatie a mileniului.

  De parca nu era si mai rau,baiatul de langa mine care avea in jur de 15-16 ani se uita de parca eram primul fel de mancare dupa 2 ani de foamete.

  Nu mai calc in acel salon in viata mea.

  Adio euforie...

Sky

Linistea era apasatoare.Ma sufoca.Singurele zgomote facute erau cele ale pasilor nostrii.
  Privirea imi era atintita in pamant,parca incercand sa sape in el pentru a ma ascunde acolo.Parul imi era cazut pe fata,acopedins-o,ajutandu-ma sa nu observe cat de rusinata eram.
  Intr-un moment de nebunie am decis ca ar fi bine sa ma uit la persoana de langa mine.Era cam in aceeasi stare ca si mie,sufocat de liniste,numai ca privirea ii era mai trista ca acum cinci minute.
  Imi iau privirea de la batranul de langa mine si mi-o indrept in fata,fara sa o mai atintesc in pamant.
  Fara nici un obstacol in jur,se putea vedea perfect cerul.Era calm si luminos,de un albastru curat,pur.Mi-a adus aminte de mare si de cat de linistita ma simt in elementul meu.Cativa nori albi,pufosi isi faceau loc pe cer,nefacand altceva decat sa ii dea un farmec si mai frumos.Am inchis ochii si am inceput sa inspir puternic.Ador primavara.Este anotimpul in care culorile mele preferate se unesc.Albastru si verde.
  I-am deschis din nou,fara sa incetez sa ma uit la cer.Puteam sa simt zambetul ce mi se formase deja pe fata.
  -Stii..,vocea lui a intrerupt linistea,imi este frica de moarte.Tristetea din voce i s-a accentuat.
  -Mie nu.Am raspuns fara sa gandesc.
  A ridicat o spranceana,asteptand sa imi explic raspunsul.
  -Daca ar fi,am spus incepand sa merg in fata lui si intinzandu-mi mainile ca si cum as incerca sa imit o pasare,sa ajung intr-o culoare atat de frumoasa,nu m-ar deranja.Zambetul mi s-a accentuat in timp ce ‘zburam’spre cer.
  L-am putut vedea cum imi zambeste melancolic inapoi.
  -As vrea sa gandesc si eu asa.

  -Nu este greu.