Vai tuuh!

'E doar ceva ce am aruncat pe mine.'

Te uiti al ele si te intrebi daca asa e.Haine de ultima moda,toate aranjate impecabil,tona de machiaj pe fata,atat de multa incat nu mai stii care e adevarata lor culoare,pantofi siguri mai scumpi ca ce porti tu.Nu,categorit nu ceva 'aruncat pe ele'.Si totusi...care e motivul pentru care spun asta?Mie nu mi se pare ca le creste inteligeta daca 'arunca ceva pe ele',ceva ce sigur au cautat in sifonier o ora si s-au uitat in oglinda de le-a venit rau.

'Tu nu vezi ca arat ca dracu'?'

Din nou aceeasi poveste.Se vede atat de clar ca s-au chinuit sa arate bine si totusi spun asta...Intr-o oarecare masura ma intristeaza dar ma si face sa zambesc cu pofta.

Ipocrizia generatiei a depasit limitele bunului simt.

Vai tuuh,fata!Sa iti arat cum se arunca ceva pe tine cu 2 minute inainte sa parasesti casa?

Zambeste.

Iei poza unei amintiri 
Iti pui mana rece,tremuranda pe ea
Iti atintesti ochii inlacrimati 

Mintea ta refuza sa o lase uitarii
Mana ta refuza sa o lase rece
Ochii tai refuza sa o lase nevazuta

Cu ul ultim gest disperat incerci sa intrii in ea
Iti inchizi ochii si lasi imaginile sa iti zboare prin minte

Oh,de ce tu,suflet pierdut nu poti da timpul inapoi?
De ce tu,inima zdrobita nu poti schimba totul?
De ce ochii iti sunt inlacrimati?De ce refuzi uitarea?
De ce te adancesti si mai mult intr-o lume de mult uitata,de mult izgonita?

Deschizi ochii acum reci 
Arunci poza 
Si mergi spre un nou inceput.

Poti merge,dar poti uita?
Poti merge,dar poti schimba?
Poti merge,dar poti intr-adevar sa lasi in urma totul?

Privirea ta intalneste o alta privire.
Iti vezi salvarea,iti vezi scaparea.
Te arunci in bratele ei inghetate.

Simti racoarea,simti tristetea.
Dar simteai racoarea si inainte...
Simteai tristetea si inainte...
De ce ai refuza ceva rau pentru ceva mult mai rau?

Acum ai companie.
Mii de suflete uitate si parasite.

Zambeste.

Regasirea.

Cerneala ii curgea din stiloul abia cumparat in timp ce tinea penita deasupra colii.Albul imaculat avea in partea stanga,in colt,3 pete albastre.Un al 4-lea strop de cerneala se strangea in varf amenintand viitoarea scrisoare.

Cade.

Suparata,ia foaia,o mototoleste si o arunca langa pat,langa alte 2 ghemuri albe care probabil avusesera aceeasi soarta.Se uita la inceputul gramezii si o umbra de zambet ii apare pe fata.Se gandeste la filmele in care o adolescenta tot arunca hartii mototolite langa cosul de gunoi din camera incercand fara reusita sa scie ceva prietenului ei.

Isi intinte lent mainile spre alta coala.O pune in fata ei si incepe sa o priveasca.Ochii i se lumineaza,impinge foaia mai in fata si se duce spre sertarul cu carti.Isi ia cartea de povesti,singurul lucru ramas de la adevaratii parinti,ii rupe foaia de inceput pe care e scris cu un scris de mana elegant 'O lume doar pentru tine' si se indreapta cu ea spre masa.

Parca ii pare rau sa strice o pagina asa de frumoasa cu scrisul ei tulburat si neingrijit.

Sterge penita stiloului pe foaia alba luata recent si incepe sa scrie 

'Draga,

Draga cine?Draga nimeni.

Nu imi pare rau.Imi pare foarte bine.Nu regret.Nu voi spune la revedere,caci nu va fi un 'revedere'.Nu voi spune cu bine,pentru ca nu va fi 'cu bine'.Voi spune pa.Pa

Cu drag,

Liz.'

Lasa stiloul langa pagina si pleaca.Nu ii va lipsi nimic,si sigur nici lor nu le va lipsi ea.Dupa multi ani zambeste.Un zambet trist dar fericit.

Toast

Nou.

Ce inseamna o lume perfecta?O lume fara defecte?O lume in care poti trai linistit fara sa iti faci griji pentru ziua de maine...?

Un vis.Doar un vis si atat.Nimic mai mult,nimic mai putin.

Poti sa il modifici,poti sa il faci cum vrei,dar cand te trezesti,totul este la fel ca inainte.Si te ajuta cu ceva?Nu.

Visele sunt menite sa fie vise,iar realitatea este menita sa te izbeasca din plin,sa te zdrobeascasa te sufoce,sa te faca sa suferi iar ea sa stea,sa stea si sa rada,sa iti arunce priviri dispretuitorare si sa te batjocoreasca.

Un cer senin,albastru umbrit brusc de nori gri.Cine e cerul...cine sunt norii?

Ridica cupa infrangerii,plina cu lacrimi si cu durere,fa un toast cu destinul si bea.

Psihologie.

Nu am pretins nici un moment ca as fi buna.
Am distrus trei persoane in tabara.Amuzament.Nu regret nici un moment ce am facut.Au meritat-o toate.
Sper ca si-au invatat lectia:aparentele insala.
Sa imi fie recunoascatoare.Le-am rapit din lumea lor cu fluturasi si floricele si le-am trimis in lumea reala.Dezamagirea nu are un gust prea bun,nu?Obisnuiti-va.
Partea amuzanta este ca nu eu am iesit vinovata.Le-am condus spre propria distrugere din umbra unei prietene care le vrea binele.Ha.
Am fost ca sarpele,am gasit niste copile fragede si le-am facut sa muste din marul interzis.
Gustos,nu?Dureros?Da.

Farewell

  Trei zile.Mai sunt trei zile.

  Ciudat.Am stat opt ani de zile cu ei,am asteptat opt ani sa scap de ei,i-am urat opt ani,m-au urat opt ani.Insa cand ma gandesc ca mai am doar trei zile cu ei nu imi vine sa cred.In mintea mea este o gluma.

  I-am urat.Ii urasc.

  Si totusi mai am trei zile.

  E ca si cum opt ani s-ar agata de aceste trei zile.Ma simt vinovata ca nu simt nimic ca ma despart de ei.Decat fericire.

  Trei zile.

  Trei zile?Atat de mult?

  O sa para ca trei ani.

  Sper sa nu mai aud de ei.Sper sa nu mai auda de mine.Sa mergem fiecare pe drumurile noastre si sa nu ne mai cunoastem.

  Acum toti au inceput cu chestiile melodramatice.

  'Of imi va fi asa de dor de tine.O sa vin sa te vizitez.'

  Ba sa nu vii.Sa stai unde vrei,nu te obosi.Nu ma voi obosi sa spun ca te cunosc.Nu te suport.Si stiu ca nici tu pe mine.

  'Cel mai rau o sa imi para de tine.'

  Da,sigur.Asta le spui si lui x,y,z nu?Pana acum o saptamana ma urai.Acum a venit dragostea in tine?

  Ei bine in mine nu.

  Trei zile.Va vine sa credeti?Trei zile si scapati de mine,si scap de voi,si scapam cu totii.

  Ma voi asigura ca nu va voi saluta cand va voi vedea.

  Trei zile.

  'Regrete?

  Eu nu am regrete'

Betrayed

  -Vii?Vocea sa parea ciudata.Inghetata.Modul sau de a vorbi parea din alta epoca.

  Am simtit rasuflarea pe gat.Rece ca gheata.Pielea mi s-a facut de gaina in timp ce m-am intors spre locul de unde venise vocea.

  Rochia neagra ii atarna pana la genunchi,rupta.Parul la fel de negru ca rochia ii era indreptat in toate directiile,vantul jucandu-se cu el.

  A intins mana spre mine.Un sentiment de siguranta m-a strabatut.Simteam ca nu imi voia raul.

  Am inceput sa ma indrept spre ea cu pasi inceti.Buzele au inceput sa i se curbeze intr-un zambet.Nu mi se parea fericit.Era ca si cum vocea si corpul ei ma chemau spre ea,insa fata sa urla'pleaca'.

  Am ezitat.

  -Iti promit ca totul va fii bine.Vantul i-a dat parul de pe ochi in timp ce imi spunea aceste cuvinte.Ochii erau albastrui,cearcanele erau foarte accentuate ca si cum a plans zile intregi.

  Am inceput sa fug.Sa fug ca si cum viata mea ar depinde de acei pasi.Am ajuns la ea.

  Singurele sunete facute erau cele ale respiratiei mele scadate.Mi-am intins mana si am apucat-o.Am simtit cum zbor,cum ma inalt,cum ating apogeul fericirii.

  -A mea.Vocea ei nu mai era delicata ca inainte.Era groasa,era infricosetoare.Mi-am deschis ochii si m-am uitat la ea.Ochii i se facusera negrii,in spatele ei am putut distinge aripi.Niste aripi negre ca smoala.

  Mi-am indreptat privirea spre pamant.Stanca pe care stateam acum ceva timp se destrama si cadea in negura,intr-o prapastie fara fund.

  Mi-am stans mana in jurul mainii sale.

  -La revedere draga mea.S-a aplecat si mi-a dat un sarut pe obraz.Imi pare rau.Adio.

  In ochi i se distingeau lacrimile.

  Degetele sale s-au desprins de ale mele.Am cazut.Cadeam in abis,pierduta pentru totdeauna.

  -Mi-ai promis,Ni.Vocea imi era franta de lacrimi.

  Eram tradata.

'Domnii' si Salonu'.

  Dupa mult,mult,foarte mult timp m-am simtit si eu intr-o euforie minunata.Insa ce este frumos nu este dat sa dureze mult.

  Am mers cu o prietena sa se tunda,fiind fericita si neputand sa o refuz.Mare,imensa greseala.

  Am stat sa vina de la piata tipa care trebuia sa isi faca meseria,insa doar suntem in Romania.

  A venit in sfarsit.A inceput s-o tunda.Intre timp,au venit niste 'domni' care aratau foarte...bine...[nu cred ca reuseau sa isi vada pantofii de burta]in varsta, cu niste pungi de pufuleti in mana.A venit unu din ei si s-a asezat[aruncat] langa mine.Datorita greutatii sale nu prea...mici canapeaua s-a lasat intr-o parte.Ma simteam ca in balansoar.

  Ceilalti doi s-au indreptat spre un domn la fel de 'decent' care isi facea unghiile [mdea mi-a picat fata] in timp ce radea ca un animal grasut,roz,cu rat si care se serveste la cinele de Craciun.

  Au inceput sa vorbeasca[urle] despre cat de fufa este una toti patru.Eu,desigur trebuia sa le suport toate grohaielile.

  In timp ce luasera cu totii o pauza de mancat pufuleti cel de langa mine imi da un cot.

  -Pssst.

  -Da?incerc sa intreb cu cea mai draguta voce fara sa mi se citeasca dezgustul.

  -Cine e mai gras dintre noi doi?Mi-a spus indreptand un deget spre un camarad care statea cu burta in sus ca la plaja mancand pufuleti pe un scaun apropiat

  Ma uit la amandoi apoi dau un raspuns cat se poate de clar.

  -Amandoi.

  Continui sa ma uit serioasa intr-un punct anume de pe tavan cand acelas domn respectabil imi mai da un alt cot.

  Ma uit la el,sperand sa mi se simta acidul din privirie

  -Eu zic ca el e mai gras.Gura ii era plina de pufuleti iar precipitatiile lui au ajuns cred ca pana la celalt bloc.

  -Bravo.Imi sterg fata continuand sa privesc in acelas punct.

  'Domnul' se uita la mine iar apoi incepu sa urle iar la vecinu' care nu se afla la nici 2 pasi departare.

  In continuare am fost si mai dezgustata.Sa spun ca limbajul pe care il foloseau era de mahala ar fi cea mai modesta afirmatie a mileniului.

  De parca nu era si mai rau,baiatul de langa mine care avea in jur de 15-16 ani se uita de parca eram primul fel de mancare dupa 2 ani de foamete.

  Nu mai calc in acel salon in viata mea.

  Adio euforie...

Sky

Linistea era apasatoare.Ma sufoca.Singurele zgomote facute erau cele ale pasilor nostrii.
  Privirea imi era atintita in pamant,parca incercand sa sape in el pentru a ma ascunde acolo.Parul imi era cazut pe fata,acopedins-o,ajutandu-ma sa nu observe cat de rusinata eram.
  Intr-un moment de nebunie am decis ca ar fi bine sa ma uit la persoana de langa mine.Era cam in aceeasi stare ca si mie,sufocat de liniste,numai ca privirea ii era mai trista ca acum cinci minute.
  Imi iau privirea de la batranul de langa mine si mi-o indrept in fata,fara sa o mai atintesc in pamant.
  Fara nici un obstacol in jur,se putea vedea perfect cerul.Era calm si luminos,de un albastru curat,pur.Mi-a adus aminte de mare si de cat de linistita ma simt in elementul meu.Cativa nori albi,pufosi isi faceau loc pe cer,nefacand altceva decat sa ii dea un farmec si mai frumos.Am inchis ochii si am inceput sa inspir puternic.Ador primavara.Este anotimpul in care culorile mele preferate se unesc.Albastru si verde.
  I-am deschis din nou,fara sa incetez sa ma uit la cer.Puteam sa simt zambetul ce mi se formase deja pe fata.
  -Stii..,vocea lui a intrerupt linistea,imi este frica de moarte.Tristetea din voce i s-a accentuat.
  -Mie nu.Am raspuns fara sa gandesc.
  A ridicat o spranceana,asteptand sa imi explic raspunsul.
  -Daca ar fi,am spus incepand sa merg in fata lui si intinzandu-mi mainile ca si cum as incerca sa imit o pasare,sa ajung intr-o culoare atat de frumoasa,nu m-ar deranja.Zambetul mi s-a accentuat in timp ce ‘zburam’spre cer.
  L-am putut vedea cum imi zambeste melancolic inapoi.
  -As vrea sa gandesc si eu asa.

  -Nu este greu.

Two with tea.

-Stii,imi este greu.Spuneam in timp ce ridicam ceasca de pe birou si ma uitam la lichidul din el,observandu-mi reflexia,care pot sa spun ca arata prost.Poate la fel de prost ca mine.
  -Ihi.Mi-a raspuns vocea cu un ecou in capul meu.
  Mi-am tinut cana in mana in timp ce ma indreptam spre pat.Fara sa imi pese m-am aruncat in el, avand totusi putina grija sa nu vars continutul.
  -Si stii...si lor le este greu.Poate mai mult ca mie.Cuvintele ieseau rupte,pline de durere.
  -In mod sigur.
  Am pus mana pe pat,langa mine cautand ceva,orice.Dupa cateva secunde de inspectat am dat de o moneda de 5 bani,incepand sa ma joc cu disperare cu ea.
  -Ce ceai e asta?
  -Chinezesc.Ma ajuta sa ma linistesc.Desi nu cred ca l-am facut cum trebuie.Colturile buzelor s-au ridicat cate putin formand un mic zambet care ma ironiza.Stii ca ne place.Am continuat.
  -Mda.Ne.
  Moment de liniste.
  -Multumesc.
  -Pentru?
  -Pentru ca am cu cine vorbi.Chiar daca nu esti altceva decat eu.Cine m-ar auzi ar crede ca am inebunit.Zambetul a devenit mai accentuat,mai puternic,mai trist.
  -Ai facut-o.
  Am continuat sa ma joc cu moneda,rasucind-o pe toate partile si umpland-o cu apa de pe maini.
  -Uite.Am ridicat micul cerc in sus atindindu-mi privirea asupra lui sperand ca o sa fie in stare sa vada.Asa sunt eu.Am dat drumul monezii in ceaiul meu preferat.
  -Rotunda?A spus,am spus incercand sa fac o gluma.
  -Nu.Deja incepusem sa rad putin.Inecata.
  -In ce?Desi stiu raspunsul.
  -In durerea altora.

Dream...?

  Prima ninsoare din an si eu deja eram satula de zapada.Ma indrept cu pasi lenesi spre pat pregatindu-ma sa ma asez in el si sa ma las cuprinsa de lumea somnului.Insa,un zgomot infernal imi distruge planurile de lenevit.Soneria.Imi indrept pasii apasati catre usa aparatamentului pentru a imi da seama ce nenorocit indrazneste sa imi deranjeze ritualul.
  Deschid fara a ma asigura si raman incremenita.Ma simt ca si cum as cadea intr-un abis fara a ma putea ajuta cineva.
  Se uita la mine cu un zambet superior,profita de starea mea nu prea prieltnica,ma impinge din fata usii si intra in apartament.Incerc sa imi revin,sa il intreb ce dracu cauta aici dar nu reusesc.Ochii mei raman atintiti asupra lui.
  -Inchide usa.E frig.Mi se adreseaza cu o voce rece,fara urma de sentimente in ea,care ma face sa inghet mai rau decat frigul de afara.
  Cu miscari mecanice inchid usa,dand de data aceasta cu iala pentru a ma asigura ca nu mai intra nici un intrus.Imi indrept iar ochii spre el iar privirea mea parca il roaga sa spuna ceva.Nu suport linistea ce se asterne intre noi doi.
  -Ai de gand sa nu zici nimic?Tonul lui era unul batjocoritor.Cel care ma infurie mereu.Imi dau mintal o palme pentru a imi reveni si imi deschid gura pentru a spune ceva.
  -Nu.Cuvantul de rastogoleste de pe buzele mele fara sa ii dau permisiunea.
  Se asezate cu spatele la mine,insa acum se intoarce iar privirea lui ma ingheata.
  -Stii.Ochii lui capata o nuanta mai calma,mai dulce.As putea sa te omor chiar acum.Pe fata ii apare un zambet melancolic.Privirea pierduta si-o indreapta catre mine.Stateam incremenita incercand sa cantaresc cuvintele pe care mi le aruncase.
  Mintea mea nu era prezenta.Doar corpul mai era acolo.Iar acesta se indreapta incet,fara sa faca zgomot spre barbatul brunet ce tocmai ma amenintase.
  Ochii i se maresc,incercand parca sa imi spuna sa nu ma apropii de el.Ca este prea periculos,insa corpului nu ii pasa.Vrea sa il simta cat mai aproape,la fel si mintea,oricat ar incerca sa nege,sa spuna ca nu este sigur.
  Ajung la el.Il imbratisez strans,de parca va fi ultima imbratisare pe care as putea sa i-o dau.Ramane incremenit.
  -Nu ai putea.Cuvintele mele erau sigure,accentuand negatia.Imi ridic ochii sa ii intalnesc privirea verde.
  Iar apoi ,  ma trezesc.

White or Black?

  Lumea mea,spre deosebire de a altora,nu este alba sau neagra.Nu este minunata,nu este oribila.Este plina de un gri apasator si trist.Care ma sufoca si ma face sa ma simt de parca nu intru in tipar,de parca nu aici imi este locul.

  Gri-ul devine cateodata atat de inchis,in apropierea negrului,sufocandu-ma,omorandu-ma incetul cu incetul.

   Insa,gri-ul nu mi s-a apropiat niciodata de alb.Pot purta masti fericite.Pot glumi.Pot rade.Dar nu m-am simtit niciodata bucuroasa cu adevarat.

   Am muscat din marul interzis,ceea ce nu imi permite sa mai am vreo sansa sa ma intorc.Nu pot fi alba,nici neagra.Pot fi decat gri.

  

Laziness...

  Si uite-ma,postand iar pe blog,dupa mult timp,mai exact dupa ce mi-am facut draci.

  O sa ma ascund in spatele lamentabilei scuze pentru care nu am mai postat: Mi-a fost leneeeee.Macar este adevarat.

  Nu as putea spune ca mi-am petrecut frumos ultimele doua saptamani.Pentru ca nu au fost prea frumoase.M-au ajutat,insa, sa imi dau seama ca viata mea chiar nu are nimic palpitand in ea.Tot ce fac este sa imi urmez rutina zilnica.La nesfarsit.Si asta am facut.Si asta voi continua sa fac.

  De ce?Pentru ca imi place.Mi-ar parea rau sa ajung acasa si sa incep sa fac altceva in loc sa ma duc,sa ma trantesc in scaun sa aprind lenes laptopul,sa stau pana cand simt ca imi cad pleoapele la el iar apoi sa ma bag in incomfortabilul meu pat pentru a avea o noapte oribila,iar a 2-a zi sa ma trezesc la 7-8.Dimineta,desigur.

  Oh,da,si pentru ca simteam nevoia insuportabila de a ma plange cuiva,ma voi plange aici.Astazi am fost obligata sa stau in aceeasi camera timp de aproape doua ore cu persoana pe care o urasc cel mai mult.Nici nu pot spune cat de greu imi era sa ma abtin sa nu ii sar la gat si sa ma comport ca o criminala.Mai ales ca stiam ca nu am decat un martor de anihilat.Dar,din nou,controlul meu ma uimeste.[sau mai bine zis timiditatea]

Dracuu.

  Dracu.Al dracu.Sa se duca dracu.Sa moara dracu si sa ma lase in pace.Sa ii ia dracu pe toti.

  Cam asta a continut toata ziua mea.

  Trebuia sa fie o zi obisnuita.Vineri.Weekend dupa.Lenevit.Dormit pe mine.Chestii d'astea.

  Dar logic este vorba despre mine.Si cum eu sunt eu trebuia sa am parte de doza obisnuita de ghinion.

  Trezit.Spalat.Imbracat.Pregatit sa plec.Dar inainte sa ies pe usa imi aduc aminte ca trebuie sa am buletinul la mine pentru a intra in sala de examen.Asa ca incep sa caut ca tampita buletinu'.Nu,nu il gasesc.Intru in criza ca intarzii.Era 10:56 si examenul incepea la 11[sau asa credeam eu].Cu niste forte supra-naturale am ajuns la scoala cu doar 7 minute intarziere si doar 6 cazaturi.

  Cand am ajuns:surpriza.Incepea la 11:30.Disper.Incerc sa imi calmez respiratia.Incepe durerea de cap.

  Cad in minunata prima banca.In jurul meu semi-analfabeti.

  Se dau subiectele.Groaznice?Neah nu le-ar descrie suficient.Oribile,ingrozitoare,dezastroase,cretine.Nu gasesc termen de comparatie.Foarte grele.Da,al dracului de grele.

  Nici jumatate din cei care au dat 'examenul' nu vor reusi sa ia 4.Ma rog la un 6.

  Cum am iesit din sala am fost asaltata practic.

  -Mirunaaa cat 10 iei?

  -6 maxim.

  -Minti!Ai scris 5 pagini.

  -De aiureli.Scrisei cu speranta ca imi vor da 10 sutimi pentru amuzament.

  Si asa am stat 10 minute sa imi conving colegii ca daca am scris mult nu inseamna neaparat ca este si corect.

  Peste nici 5 minute vine o tipa cu care am fost in sala si incepe:

  -Miruna vei lua 10!Felicitari.

  O luam de la incepuuut.

  Acum stau ca tampita si ascult muzica si sper sa nu ma manance de vie profu' de mate.Inca tin la viata asta de rahat.[Wow I sounded sooooo emo]

  Desi mi-au distrus la propriu planurile de viitor sper sa dea mai usor data viitoare.

Black.

  Ma doare capu' ca dracu.

  Azi,cum nu s-a mai intamplat de ani de zile am pierdut legatura cu realitatea.

  M-a apucat ameteala inca de cand eram la scoala dar nu am bagat-o in seama.Am dat vina pe altceva.

  Cand am ajuns acasa deabia am reusit sa urc scarile.O luam intr-o parte si in alta.Cand am intrat pe usa am inchis-o sprijinindu-ma de ea si respirand greu.Stiam ce urma asa ca m-am grabit sa ma descalt si sa ma duc sa ma asez pe pat.In drum spre el privirea mi se intuneca din ce in ce mai mult iar capul imi bubuia.Am micsorat distanta dintre pat si mine aruncandu-ma in el.

  Nu mai puteam vedea nimic,auzi nimic,simti nimic in afara de durera insuportabila de cap.Ma simteam de parca cineva il presa.

  Eram constienta ca aveam ochii deschisi dar nu vedeam nimic.I-am inchis si deschis de cateva ori sperand ca imi va reveni vederea.Am cedat.

  Au inceput sa imi vina in cap imagini,imagini,cred eu,obisnuite insa pe care nu mi le amintesc.Intr-un minut,desi mie mi s-a parut mult mai mult mi-a revenit vederea,iar apoi incetul cu incetul capul nu imi mai bubuia.Insa respiram ca si cum as fi participat la un maraton.

  Nu am nici o boala,nimic cu creierul.Am fost la controale pentru ca mai demult aveam asemenea caderi lunar.

  De obicei mi se intampla cand simt ca nu mai rezist presiunilor,oboselii ba chiar frigului.

  In cateva ore imi va disparea durerea de cap.Sper.

Something in the air?!

  Cand veneam spre casa ma loveste un miros.Un miros amestecat.O iarna si o primavara.

  Un miros minunat.Care ma face mereu fericita.Care ma impinge sa topai de fericire.

  M-am oprit in mijlocul drumului.Langa mine,o gradina cu putina iarba.Deabia rasarita..Deasupra mea mici fulgi de zapada.

  -Miroase a primavara.

  Am inceput sa zambesc si sa ma uit in jur.Nou si vechi.Mort si viu.

  Cand eram mica si simteam mirosul primaverii amestecate cu iarna o numeam 'pre-primavara'.Asa ca m-am bucurat de 'pre-primavara' mea.

  Am inceput sa ma invart cu mainile intinse si sa zambesc.Dupa trei 'piruete' m-am asezat jos si am facut trei puncte in pamant.Nu mai era inghetat.Am inchis ochii bucurandu-ma de minunata senzatie.

  Asta era ritualul invierii zanelor.Ritualul creat de mine.Pentru ghiocei.Peste o luna ii voi putea saluta.

  Am stat asa in jur de doua minute.Sau mai mult.Nu imi pasa.As sta asa toata ziua.Cand m-am simtit umpluta de energie am deschis ochii tinandu-i tot pe pamant.

  Mi-am ridicat privirea din el si am vazut cum un caine se uita la mine ca la o nebuna.Am simtit nevoia sa il lamuresc.

  -Miroase a 'pre-primavara'!Am spus zambind.

  Cainele s-a uitat la mine apoi a trecut fara sa ma bage prea mult in seama.M-am strambat la el si am inceput sa imi vad de drum de parca nu se intamplase nimic.

  Da,poate sunt nebuna.Da,poate sunt ciudata.Da,poate sunt singura ce miroase anotimpurile.Dar a venit 'pre-primavara'.

  Bucurati-va!

Stop!Human not robot.

  Saptamana oribila.De fapt saptamani oribile.

  Stat peste program la scoala,invatat mai mult decat tot anul[nu prea ma chinuiesc oricum],ascultat,teste,intrebari cretine.Ba chiar si o cearta cauzata de mine din 'greseala',dar nefiind vina mea din care eu am iesit 'Bau-bau'.

  Acum simt cum imi explodeaza capul si singurul lucru la care ma pot gandi este 'ce frumos arata patul'.Si ce frumos as arata eu in el dormind invelita in plapuma mea la caldura.Logic ca nu o sa reusesc sa scap asa de repede de minunata scoala.Maine trebuie sa ma trezesc la 7 pentru ca am mediatie.Si am si tema la meditatie.Dar lenea este mult mai mare decat tema.

  Acum ma striga perna.Arata asa de pufoasa.Nu imi vine sa cred ca am vointa de a renunta la un somn bun pentru invatat.Imi urasc programul.Urasc scoala desi sunt constienta ca imi este necesara.Urasc sa invat ca tampita.Urasc examenul ce ma asteapta si de care momentan nu imi pasa.

  Iar acum urmeaza bine-meritata intrebare:De ce dracu ma chinuiesc atat?

  Si bine-meritatul raspuns:De dracu'.

It's nothing wrong with you...or...Is it?

  Nu draga,nu este nimic in neregula cu tine.

  Decat tot.

  Incearca sa mai privesti si printre randuri.Poate iti dai seama ca ceea ce pare nu este neaparat ceea ce e.Si ca lumea ta Barbie este de fapt o lume Chucky.Iar tu nu esti altceva decat o alta victima a adorabilei papusi.

  Si stii sfarsitul filmului nu?Daca nu,te invit sa te uiti la el.

  Felicitari ai castigat la loterie!

  Trezirea!

  

  

Ghinon

  Astazi a fost o zi ghinionista.Probabil cea mai ghinionista dintre toate zilele in care m-am dus la scoala.

  De aceea voi avea grija sa trec cu negru in calendar ziua de 4 Ianuarie.In calendarul pe care inca nu il am dar ma voi asigura ca voi face rost de el pana se termina anul asta foarte ghinionist dupa cum am mai spus si dupa cum voi mai simti.

  And so my hell is near.

In cinstea 10-lui.

  Mdea...primul post din an.Nu,nu va voi ura un an nou fericit.Depinde de cat de fericit il vreti.

  Acum  am intrat intr-un an foarte frumos plin de criza care nu iarta pe nimeni[ma rog aproape pe nimeni].Al meu a inceput din start prost.Am pierdut la Macao.M-am impiedicat.Am doborat sampania pe covor.Nu am dormit deloc.

  Si multe altele dar nu as vrea sa mi le amintesc.

  Anul acesta se anunta a fi alt an ghinionist pentru mine.Dorinta de la miezul noptii am uitat sa o spun.Am spus'o pe la 1.Oricum m-am obosit degeaba.

  Anul acesta voi fi folosita de stat drept cobai.Ma simt onorata.[Cica]

  Eh,uite!Ninge!Intarziata nee?