Two with tea.

-Stii,imi este greu.Spuneam in timp ce ridicam ceasca de pe birou si ma uitam la lichidul din el,observandu-mi reflexia,care pot sa spun ca arata prost.Poate la fel de prost ca mine.
  -Ihi.Mi-a raspuns vocea cu un ecou in capul meu.
  Mi-am tinut cana in mana in timp ce ma indreptam spre pat.Fara sa imi pese m-am aruncat in el, avand totusi putina grija sa nu vars continutul.
  -Si stii...si lor le este greu.Poate mai mult ca mie.Cuvintele ieseau rupte,pline de durere.
  -In mod sigur.
  Am pus mana pe pat,langa mine cautand ceva,orice.Dupa cateva secunde de inspectat am dat de o moneda de 5 bani,incepand sa ma joc cu disperare cu ea.
  -Ce ceai e asta?
  -Chinezesc.Ma ajuta sa ma linistesc.Desi nu cred ca l-am facut cum trebuie.Colturile buzelor s-au ridicat cate putin formand un mic zambet care ma ironiza.Stii ca ne place.Am continuat.
  -Mda.Ne.
  Moment de liniste.
  -Multumesc.
  -Pentru?
  -Pentru ca am cu cine vorbi.Chiar daca nu esti altceva decat eu.Cine m-ar auzi ar crede ca am inebunit.Zambetul a devenit mai accentuat,mai puternic,mai trist.
  -Ai facut-o.
  Am continuat sa ma joc cu moneda,rasucind-o pe toate partile si umpland-o cu apa de pe maini.
  -Uite.Am ridicat micul cerc in sus atindindu-mi privirea asupra lui sperand ca o sa fie in stare sa vada.Asa sunt eu.Am dat drumul monezii in ceaiul meu preferat.
  -Rotunda?A spus,am spus incercand sa fac o gluma.
  -Nu.Deja incepusem sa rad putin.Inecata.
  -In ce?Desi stiu raspunsul.
  -In durerea altora.

Dream...?

  Prima ninsoare din an si eu deja eram satula de zapada.Ma indrept cu pasi lenesi spre pat pregatindu-ma sa ma asez in el si sa ma las cuprinsa de lumea somnului.Insa,un zgomot infernal imi distruge planurile de lenevit.Soneria.Imi indrept pasii apasati catre usa aparatamentului pentru a imi da seama ce nenorocit indrazneste sa imi deranjeze ritualul.
  Deschid fara a ma asigura si raman incremenita.Ma simt ca si cum as cadea intr-un abis fara a ma putea ajuta cineva.
  Se uita la mine cu un zambet superior,profita de starea mea nu prea prieltnica,ma impinge din fata usii si intra in apartament.Incerc sa imi revin,sa il intreb ce dracu cauta aici dar nu reusesc.Ochii mei raman atintiti asupra lui.
  -Inchide usa.E frig.Mi se adreseaza cu o voce rece,fara urma de sentimente in ea,care ma face sa inghet mai rau decat frigul de afara.
  Cu miscari mecanice inchid usa,dand de data aceasta cu iala pentru a ma asigura ca nu mai intra nici un intrus.Imi indrept iar ochii spre el iar privirea mea parca il roaga sa spuna ceva.Nu suport linistea ce se asterne intre noi doi.
  -Ai de gand sa nu zici nimic?Tonul lui era unul batjocoritor.Cel care ma infurie mereu.Imi dau mintal o palme pentru a imi reveni si imi deschid gura pentru a spune ceva.
  -Nu.Cuvantul de rastogoleste de pe buzele mele fara sa ii dau permisiunea.
  Se asezate cu spatele la mine,insa acum se intoarce iar privirea lui ma ingheata.
  -Stii.Ochii lui capata o nuanta mai calma,mai dulce.As putea sa te omor chiar acum.Pe fata ii apare un zambet melancolic.Privirea pierduta si-o indreapta catre mine.Stateam incremenita incercand sa cantaresc cuvintele pe care mi le aruncase.
  Mintea mea nu era prezenta.Doar corpul mai era acolo.Iar acesta se indreapta incet,fara sa faca zgomot spre barbatul brunet ce tocmai ma amenintase.
  Ochii i se maresc,incercand parca sa imi spuna sa nu ma apropii de el.Ca este prea periculos,insa corpului nu ii pasa.Vrea sa il simta cat mai aproape,la fel si mintea,oricat ar incerca sa nege,sa spuna ca nu este sigur.
  Ajung la el.Il imbratisez strans,de parca va fi ultima imbratisare pe care as putea sa i-o dau.Ramane incremenit.
  -Nu ai putea.Cuvintele mele erau sigure,accentuand negatia.Imi ridic ochii sa ii intalnesc privirea verde.
  Iar apoi ,  ma trezesc.

White or Black?

  Lumea mea,spre deosebire de a altora,nu este alba sau neagra.Nu este minunata,nu este oribila.Este plina de un gri apasator si trist.Care ma sufoca si ma face sa ma simt de parca nu intru in tipar,de parca nu aici imi este locul.

  Gri-ul devine cateodata atat de inchis,in apropierea negrului,sufocandu-ma,omorandu-ma incetul cu incetul.

   Insa,gri-ul nu mi s-a apropiat niciodata de alb.Pot purta masti fericite.Pot glumi.Pot rade.Dar nu m-am simtit niciodata bucuroasa cu adevarat.

   Am muscat din marul interzis,ceea ce nu imi permite sa mai am vreo sansa sa ma intorc.Nu pot fi alba,nici neagra.Pot fi decat gri.

  

Laziness...

  Si uite-ma,postand iar pe blog,dupa mult timp,mai exact dupa ce mi-am facut draci.

  O sa ma ascund in spatele lamentabilei scuze pentru care nu am mai postat: Mi-a fost leneeeee.Macar este adevarat.

  Nu as putea spune ca mi-am petrecut frumos ultimele doua saptamani.Pentru ca nu au fost prea frumoase.M-au ajutat,insa, sa imi dau seama ca viata mea chiar nu are nimic palpitand in ea.Tot ce fac este sa imi urmez rutina zilnica.La nesfarsit.Si asta am facut.Si asta voi continua sa fac.

  De ce?Pentru ca imi place.Mi-ar parea rau sa ajung acasa si sa incep sa fac altceva in loc sa ma duc,sa ma trantesc in scaun sa aprind lenes laptopul,sa stau pana cand simt ca imi cad pleoapele la el iar apoi sa ma bag in incomfortabilul meu pat pentru a avea o noapte oribila,iar a 2-a zi sa ma trezesc la 7-8.Dimineta,desigur.

  Oh,da,si pentru ca simteam nevoia insuportabila de a ma plange cuiva,ma voi plange aici.Astazi am fost obligata sa stau in aceeasi camera timp de aproape doua ore cu persoana pe care o urasc cel mai mult.Nici nu pot spune cat de greu imi era sa ma abtin sa nu ii sar la gat si sa ma comport ca o criminala.Mai ales ca stiam ca nu am decat un martor de anihilat.Dar,din nou,controlul meu ma uimeste.[sau mai bine zis timiditatea]