Zambeste.

Iei poza unei amintiri 
Iti pui mana rece,tremuranda pe ea
Iti atintesti ochii inlacrimati 

Mintea ta refuza sa o lase uitarii
Mana ta refuza sa o lase rece
Ochii tai refuza sa o lase nevazuta

Cu ul ultim gest disperat incerci sa intrii in ea
Iti inchizi ochii si lasi imaginile sa iti zboare prin minte

Oh,de ce tu,suflet pierdut nu poti da timpul inapoi?
De ce tu,inima zdrobita nu poti schimba totul?
De ce ochii iti sunt inlacrimati?De ce refuzi uitarea?
De ce te adancesti si mai mult intr-o lume de mult uitata,de mult izgonita?

Deschizi ochii acum reci 
Arunci poza 
Si mergi spre un nou inceput.

Poti merge,dar poti uita?
Poti merge,dar poti schimba?
Poti merge,dar poti intr-adevar sa lasi in urma totul?

Privirea ta intalneste o alta privire.
Iti vezi salvarea,iti vezi scaparea.
Te arunci in bratele ei inghetate.

Simti racoarea,simti tristetea.
Dar simteai racoarea si inainte...
Simteai tristetea si inainte...
De ce ai refuza ceva rau pentru ceva mult mai rau?

Acum ai companie.
Mii de suflete uitate si parasite.

Zambeste.

Regasirea.

Cerneala ii curgea din stiloul abia cumparat in timp ce tinea penita deasupra colii.Albul imaculat avea in partea stanga,in colt,3 pete albastre.Un al 4-lea strop de cerneala se strangea in varf amenintand viitoarea scrisoare.

Cade.

Suparata,ia foaia,o mototoleste si o arunca langa pat,langa alte 2 ghemuri albe care probabil avusesera aceeasi soarta.Se uita la inceputul gramezii si o umbra de zambet ii apare pe fata.Se gandeste la filmele in care o adolescenta tot arunca hartii mototolite langa cosul de gunoi din camera incercand fara reusita sa scie ceva prietenului ei.

Isi intinte lent mainile spre alta coala.O pune in fata ei si incepe sa o priveasca.Ochii i se lumineaza,impinge foaia mai in fata si se duce spre sertarul cu carti.Isi ia cartea de povesti,singurul lucru ramas de la adevaratii parinti,ii rupe foaia de inceput pe care e scris cu un scris de mana elegant 'O lume doar pentru tine' si se indreapta cu ea spre masa.

Parca ii pare rau sa strice o pagina asa de frumoasa cu scrisul ei tulburat si neingrijit.

Sterge penita stiloului pe foaia alba luata recent si incepe sa scrie 

'Draga,

Draga cine?Draga nimeni.

Nu imi pare rau.Imi pare foarte bine.Nu regret.Nu voi spune la revedere,caci nu va fi un 'revedere'.Nu voi spune cu bine,pentru ca nu va fi 'cu bine'.Voi spune pa.Pa

Cu drag,

Liz.'

Lasa stiloul langa pagina si pleaca.Nu ii va lipsi nimic,si sigur nici lor nu le va lipsi ea.Dupa multi ani zambeste.Un zambet trist dar fericit.