-Vii?Vocea sa parea ciudata.Inghetata.Modul sau de a vorbi parea din alta epoca.
Am simtit rasuflarea pe gat.Rece ca gheata.Pielea mi s-a facut de gaina in timp ce m-am intors spre locul de unde venise vocea.
Rochia neagra ii atarna pana la genunchi,rupta.Parul la fel de negru ca rochia ii era indreptat in toate directiile,vantul jucandu-se cu el.
A intins mana spre mine.Un sentiment de siguranta m-a strabatut.Simteam ca nu imi voia raul.
Am inceput sa ma indrept spre ea cu pasi inceti.Buzele au inceput sa i se curbeze intr-un zambet.Nu mi se parea fericit.Era ca si cum vocea si corpul ei ma chemau spre ea,insa fata sa urla'pleaca'.
Am ezitat.
-Iti promit ca totul va fii bine.Vantul i-a dat parul de pe ochi in timp ce imi spunea aceste cuvinte.Ochii erau albastrui,cearcanele erau foarte accentuate ca si cum a plans zile intregi.
Am inceput sa fug.Sa fug ca si cum viata mea ar depinde de acei pasi.Am ajuns la ea.
Singurele sunete facute erau cele ale respiratiei mele scadate.Mi-am intins mana si am apucat-o.Am simtit cum zbor,cum ma inalt,cum ating apogeul fericirii.
-A mea.Vocea ei nu mai era delicata ca inainte.Era groasa,era infricosetoare.Mi-am deschis ochii si m-am uitat la ea.Ochii i se facusera negrii,in spatele ei am putut distinge aripi.Niste aripi negre ca smoala.
Mi-am indreptat privirea spre pamant.Stanca pe care stateam acum ceva timp se destrama si cadea in negura,intr-o prapastie fara fund.
Mi-am stans mana in jurul mainii sale.
-La revedere draga mea.S-a aplecat si mi-a dat un sarut pe obraz.Imi pare rau.Adio.
In ochi i se distingeau lacrimile.
Degetele sale s-au desprins de ale mele.Am cazut.Cadeam in abis,pierduta pentru totdeauna.
-Mi-ai promis,Ni.Vocea imi era franta de lacrimi.
Eram tradata.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu