duminică, 26 septembrie 2010

Zambeste.

Iei poza unei amintiri 
Iti pui mana rece,tremuranda pe ea
Iti atintesti ochii inlacrimati 

Mintea ta refuza sa o lase uitarii
Mana ta refuza sa o lase rece
Ochii tai refuza sa o lase nevazuta

Cu ul ultim gest disperat incerci sa intrii in ea
Iti inchizi ochii si lasi imaginile sa iti zboare prin minte

Oh,de ce tu,suflet pierdut nu poti da timpul inapoi?
De ce tu,inima zdrobita nu poti schimba totul?
De ce ochii iti sunt inlacrimati?De ce refuzi uitarea?
De ce te adancesti si mai mult intr-o lume de mult uitata,de mult izgonita?

Deschizi ochii acum reci 
Arunci poza 
Si mergi spre un nou inceput.

Poti merge,dar poti uita?
Poti merge,dar poti schimba?
Poti merge,dar poti intr-adevar sa lasi in urma totul?

Privirea ta intalneste o alta privire.
Iti vezi salvarea,iti vezi scaparea.
Te arunci in bratele ei inghetate.

Simti racoarea,simti tristetea.
Dar simteai racoarea si inainte...
Simteai tristetea si inainte...
De ce ai refuza ceva rau pentru ceva mult mai rau?

Acum ai companie.
Mii de suflete uitate si parasite.

Zambeste.

Un comentariu: