Lumea mea,spre deosebire de a altora,nu este alba sau neagra.Nu este minunata,nu este oribila.Este plina de un gri apasator si trist.Care ma sufoca si ma face sa ma simt de parca nu intru in tipar,de parca nu aici imi este locul.
Gri-ul devine cateodata atat de inchis,in apropierea negrului,sufocandu-ma,omorandu-ma incetul cu incetul.
Insa,gri-ul nu mi s-a apropiat niciodata de alb.Pot purta masti fericite.Pot glumi.Pot rade.Dar nu m-am simtit niciodata bucuroasa cu adevarat.
Am muscat din marul interzis,ceea ce nu imi permite sa mai am vreo sansa sa ma intorc.Nu pot fi alba,nici neagra.Pot fi decat gri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu