Two with tea.

-Stii,imi este greu.Spuneam in timp ce ridicam ceasca de pe birou si ma uitam la lichidul din el,observandu-mi reflexia,care pot sa spun ca arata prost.Poate la fel de prost ca mine.
  -Ihi.Mi-a raspuns vocea cu un ecou in capul meu.
  Mi-am tinut cana in mana in timp ce ma indreptam spre pat.Fara sa imi pese m-am aruncat in el, avand totusi putina grija sa nu vars continutul.
  -Si stii...si lor le este greu.Poate mai mult ca mie.Cuvintele ieseau rupte,pline de durere.
  -In mod sigur.
  Am pus mana pe pat,langa mine cautand ceva,orice.Dupa cateva secunde de inspectat am dat de o moneda de 5 bani,incepand sa ma joc cu disperare cu ea.
  -Ce ceai e asta?
  -Chinezesc.Ma ajuta sa ma linistesc.Desi nu cred ca l-am facut cum trebuie.Colturile buzelor s-au ridicat cate putin formand un mic zambet care ma ironiza.Stii ca ne place.Am continuat.
  -Mda.Ne.
  Moment de liniste.
  -Multumesc.
  -Pentru?
  -Pentru ca am cu cine vorbi.Chiar daca nu esti altceva decat eu.Cine m-ar auzi ar crede ca am inebunit.Zambetul a devenit mai accentuat,mai puternic,mai trist.
  -Ai facut-o.
  Am continuat sa ma joc cu moneda,rasucind-o pe toate partile si umpland-o cu apa de pe maini.
  -Uite.Am ridicat micul cerc in sus atindindu-mi privirea asupra lui sperand ca o sa fie in stare sa vada.Asa sunt eu.Am dat drumul monezii in ceaiul meu preferat.
  -Rotunda?A spus,am spus incercand sa fac o gluma.
  -Nu.Deja incepusem sa rad putin.Inecata.
  -In ce?Desi stiu raspunsul.
  -In durerea altora.